Raluca Marțiș

de Raluca Marțiș  · 3 aprilie 2026

De la prognozele făcute cu creionul pe hârtie pe masa din bucătărie, în anii ’80, la scenariile despre viitorul muncii și inteligența artificială din 2030, un lucru rămâne neschimbat: nevoia de a învăța continuu pentru a rămâne relevanți. Uneori, viitorul începe dintr-o amintire.

Amintiri

Îmi amintesc foarte clar serile adolescenței mele: mama lucra de mult timp la INCERC, institutul de cercetare în economia construcțiilor, iar într-o perioadă — undeva între 1986 și 1988 — avea o temă care mi-a rămas în minte până astăzi: prognoza în construcții.

În economia socialistă de atunci se făceau predicții despre cum urma să evolueze sectorul construcțiilor în România pe termen de 5, 10 sau chiar 20 de ani. Pentru mine, adolescentă fiind, îmi părea aproape fascinant că se putea „desena” viitorul.

Mama aducea adesea munca acasă. Seara, masa noastră din bucătărie devenea birou de cercetare: dosare, hârtii, tabele, creion, notițe, materiale de la Institutul de Statistică. Între timp gătea, ne susținea în toate cele și continua să lucreze cu o disciplină și o forță pe care abia astăzi cred că le înțeleg cu adevărat. Noi copiii am numit perioada aceea „supele de prognoză“.

Nu știu nici acum cum reușea şi nu era antreprenor. Era pur și simplu un job, dar era făcut cu seriozitate, cu implicare și cu acel sentiment că munca înseamnă și responsabilitate față de ceea ce urmează.

Poate de aceea, aproape 40 de ani mai târziu, când am descoperit studiul „4 Viitoruri ale muncii în România 2030”, realizat de Raluca Păduraru – Futures of Work Strategist. Trainer AI Fluency. Certified Foresight Practitioner – am simțit instantaneu că mă privește direct. În acest moment al vieții mele profesionale, raportul a venit exact când aveam nevoie de el.

După trei reconversii profesionale — de la inginer cercetător la account într-o agenție media, apoi marketing în ecosistemul arhitecturii și, pe parcurs, om de comunicare — ajunsă în pragul acestei revoluții digitale, la 50+, îmi este limpede că pentru a rămâne relevant trebuie să faci ceva.

Să înveți. Să fii agil. Să te adaptezi. Să îți păstrezi curiozitatea vie. Să vorbești cu oameni care trec prin transformări similare. Să încerci, să testezi, să nu rămâi încremenit. Pentru mine, aceasta este poate cea mai sinceră definiție a continuous learning: nu doar acumulare de informație, ci disponibilitatea de a te repoziționa constant în raport cu lumea.

Raportul pornește de la două mari incertitudini: ritmul avansului tehnologic — în special AI — și capacitatea oamenilor și a organizațiilor de a se adapta. Din această intersecție se nasc patru scenarii posibile pentru viitorul muncii în România. Niciunul nu este o predicție rigidă. Și tocmai aici stă valoarea lui.

Nu ne spune ce va fi, ci ne ajută să recunoaștem mai repede patternurile schimbării, să identificăm nişte posibile ancore și să înțelegem spre ce competențe merită să ne îndreptăm energia în următorii cinci ani. Cred că aceasta este una dintre întrebările esențiale ale prezentului: ce merită să învăț acum pentru a rămâne relevant mâine?

Mai jos am pregătit un rezumat al raportului, însă varianta integrală, de 62 de pagini, merită cu adevărat o oră din viața oricui — pentru sine, pentru propria carieră și, poate, pentru copiii săi.

Pentru că viitorul nu mai este ceva care ni se întâmplă, el se construiește şi începe cu ceea ce alegem să învățăm azi.

Citeşte raportul întreg „4 Viitoruri ale muncii în România 2030”

 

Cele 4 scenarii

1. Primăvara co-pilot
   Este scenariul cel mai echilibrat și probabil: tehnologia avansează gradual, iar forța de muncă se adaptează. AI-ul nu înlocuiește oamenii, ci îi completează. Apar echipe hibride om–AI, crește productivitatea, iar profesiile tehnice și rolurile bazate pe analiză, coordonare și creativitate devin mai valoroase.
2. Vara superputerilor
   Scenariul optimist: tehnologia evoluează rapid, iar România reușește să țină pasul prin educație, reskilling și investiții. Economia accelerează, apar noi ocupații și sectoare, IMM-urile devin mai competitive, iar țara poate deveni exportator de servicii și produse AI.
3. Toamna inerției
   Un scenariu de stagnare: progresul tehnologic există, dar adaptarea umană și instituțională rămâne redusă. Salariile stagnează, tinerii continuă să plece, iar economia pierde competitivitate regională.
4. Iarna digitală
   Scenariul de risc maxim: tehnologia avansează rapid, dar oamenii și companiile nu reușesc să se adapteze. Automatizarea afectează puternic sectoarele-cheie, apar pierderi masive de locuri de muncă și o polarizare socială accentuată.

Mesajele-cheie ale raportului

Indiferent de scenariul care se va materializa, raportul identifică câteva tendințe constante:

• presiune demografică și scăderea populației active;
• importanța sănătății mintale și a rezilienței profesionale;
• creșterea valorii meseriilor tehnice;
• securitatea cibernetică ca infrastructură de bază;
• rolul decisiv al IMM-urilor în tranziția economică.

Competențele esențiale pentru 2030

Raportul subliniază 10 competențe transversale, relevante în orice scenariu: AI fluency, gândire critică, adaptabilitate, meta-învățare, colaborare om–AI, inteligență emoțională, securitate digitală, antreprenoriat și gândire anticipativă.