Raluca Marțiș

de Raluca Marțiș  ·  10 februarie 2026

E dimineață. Ești acasă. Deschizi calculatorul și încerci să cauți direcția zilei.

Nu este nimeni să îți spună câți clienți să accesezi azi, cum să fie textele, câte postări să faci pentru campania aceea de lobby, ce mesaj să transmiți când discuți cu media din Brașov sau cea din Craiova, dacă să te apuci acum de cursul acela de digital marketing sau să mai amâni și să emiți niște facturi.

Singur.

Așa s-ar rezuma un freelancer care funcționează între proiecte, între echipe, între termene, dar a cărui activitate se desfășoară într-o mare parte din timp în solitudine.

Și în acest mediu trebuie să îți clădești un echilibru care să te țină să nu cazi atunci când clienții nu îți răspund. Să îți fundamentezi continuu nevoile și căutările, astfel încât să găsești motivația și energia pentru noi iterări.

Uneori aplici, încerci, testezi mai multe proiecte și le ții pe toate în brațe, gândind că așa vei avea continuitate, pentru că nu știi care va fi cel funcțional și de termen lung. Te lupți cu toate până când aproape te răpun, iar la ușa ta bate burnout-ul.

Acesta este cel mai periculos vizitator al tău. Nu îl invita pe canapea.

Pune-te tu acolo mai curând și oferă-ți repaos.

Tot tu va trebui să simți momentul.

Așa ajungi la reziliență – un cuvânt descoperit în pandemie și ultrautilizat mai apoi – și la autodeterminare. Experiențele acumulate te pot ține pe traseu, momentele de cumpănă prin care ai mai trecut, felul în care ai gestionat situații, căderile și ridicările.

Toate acestea sunt „sfătuitoarele” de taină ale unui freelancer.

Ele sunt colegele şi colegii tăi, pilonii pe care te sprijini ca să mergi mai departe. Este, într-un fel, echipa care ar trebui plătită atunci când faci un contract și ți se spune că ești doar un freelancer.

 

Dar tu, în fapt, vii cu toate experiențele din spate – cele care îți fundamentează valoarea, siguranța și expertiza.

•