Raluca Marțiș

de Raluca Marțiș  ·  16 februarie 2026

Despre psihologia din spatele deciziilor ştiam prea puţin, m-a atras în mod special cursul despre Demitizarea Perseverenţei ţinut la STUP de Alin T Băiescu. A dechis o întreagă Cutie a Pandorei de întrebări şi nedumerări, căi de explorat individual mai departe.

Cu ce idei am plecat în tolbă:

Nu decide când eşti nefericit, emoţiile îţi pot influenţa deciziile.

„Momentul cel mai prost de a lua o decizie este acela în care eşti în situaţia de a lua decizia” – Daniel Kaleamann.  Deciziile luate direct în situația respectivă sunt adesea compromise de influenţa predominantă a sistemului 1 de gândire, cel reflexiv, bazat pe emoţii.

Renunţarea nu este o acţiune preponderent negativă, după cum se tot interpretează, ea poate permite adaptarea la un context în schimbare. Ceea ce duce, în consecinţă la faptul că perseverenţa nu poate fi văzută indiferent de situaţie într-o cheie pozitivă.

Aversiunea faţă de pierdere este dublă în raport cu relaţia noastră faţă de câştig.

Efectul de înzestrare. Oamenii cer mai mult pentru un obiect /serviciu ca să renunţe la el decât ar fi dispuşi să ofere ca să îl obţină.

Exloatare vs Explorare. Cu cât explorezi mai mult cu atât ai mai multe opţiuni. Niciodată cantitatea de explorare nu trebuie să fie nulă.

Persoanele care iau deciziile de a începe lucrurile ar trebui să fie altele decât persoanele care iau deciziile să le oprească.

Disonanţa cognitivă. În lupta dintre adevăr şi credinţă, adevărul are totdeauna de suferit.